Comoara

Se spune că un om a găsit odată un bănuţ într-o mocirlă. Atât de emoţionat a fost de comoara pe care a descoperit-o, încât s-a hotărât ca întotdeauna să caute în mocirlă. La sfârşitul vieţii sale avea doar câteva monede de cupru şi amintiri – amintiri legate de mocirlă, canale şi şanţuri.

Se poate să devenim aşa de bucuroşi că am găsit bănuţi, încât să pierdem adevăratele comori. Putem ajunge aşa de absorbiţi de lucrurile banale, încât să pierdem ceea ce e important.
Nu ne putem irosi viaţa căutând în mocirlă şi apoi să ne aşteptăm să vedem slava lui Dumnezeu. 
Nu putem să dăm mădularele noastre păcatului fără să-i permitem să ne fure răsplata cea mai mare – părtăşia cu Isus Hristos.